Filmul: EU! Regizor: TU! Actorul principal: TU!
Ți-ar plăcea să te uiți la un film în care tu să fii actorul principal?
Te provoc să încerci să îți faci propriul film, filmul vieții tale, un film în care tu să fii actorul principal și regizorul. Așează-te confortabil în primul rând, ia popcornul lângă tine și urmărește filmul atent. Dar, pentru că montajul să iasă perfect, pentru a putea vizualiza decorurile și a percepe emoțiile transmise de film, îți sugerez să îți rezervi 2 ore dintr-o zi în care să fii singur.
Pune la punct sonorizarea și creează un ambient relaxant în care să te poți rupe de moment.
Închide ochii și începe să îți amintești și să privești ca un adevărat spectator, propriul film.
Nu îți fă griji pentru scenariu deoarece îl știi pe de rost, iar la partea de montaj e simplu – nu montezi nimic, ci doar începe cu începutul vieții tale.
Adu-ți aminte de copilărie, privește-ți țoață imaginea copilăriei. Continuă cu toate lucrurile și momentele importante de pe parcursul vieții: treci prin perioada liceului, a facultății, prima dragoste, prima aventură, primul job.
Observă cu atenție oamenii care au fost în jurul tău: familie, iubit/ă, colegi, prieteni, amici și restul. Nu fii egoist și arată publicului (tot ție) tot: sentimentele generate de oamenii cu care ai interacționat, analizează care au fost și sunt oamenii cărora le-au păsat de tine, care au fost prietenii adevărați, cine te-a ajutat necondiționat să crești ca individ, cine și ce te-a doborât, ce te-a făcut să suferi. După ce s-a terminat, imaginează-ți că vorbești cu un prieten căruia îi spui părerea ta despre film. Ți-a plăcut? Te-ai mai uita odată la el? Ai sugestii pentru regizor?
Auzim constant că nu trăim în trecut, corect, dar o evaluare a trecutului este importantă deoarece din trecut învățam. Uită-te la trecutul tău și vezi cum ai reacționat în anumite ipostaze pentru ca în prezent să știi ce păstrezi, modifici sau elimini din comportamentele negative. Din experiențele frumoase ale trecutului învață ce merita să apreciezi și să iubești.
Nu te bloca pe greșeli și ipostaze negative, toți greșim…până murim toți o facem. Nu e o scuză, dar trebuie să înveți din ele. Nu te necăji prea tare când vezi greșeli, au trecut, iar dacă încă sunt prezente încearcă să le îndrepți.
Autocunoașterea nu vine fară a te uita adânc la tine iar asta înseamnă să iți faci o inventariere a trecutului, o recunoaștere/conștientizare a prezentului și o strategie pentru viitor.
Dacă ești printre cei care vor să se schimbe, care vor să se simtă confortabil în pielea lor, fă-ți curaj și declară acum momentul 0 (zero), momentul începutului!